Lacurile și iazurile sunt ecosisteme acvatice complexe și fascinante, care joacă un rol vital în menținerea echilibrului ecologic pe Pământ. Acestea adăpostesc o diversitate impresionantă de organisme, de la plante acvatice până la pești, insecte și microorganisme.
În plus, ele contribuie la reglementarea climei locale și servesc drept resurse importante pentru oameni, atât pentru apă potabilă, cât și pentru recreere.
Ce este un ecosistem acvatic?
Un ecosistem acvatic este un mediu în care apa joacă rolul principal în susținerea vieții. Lacurile și iazurile reprezintă ecosisteme lentice, adică acele ecosisteme de apă stătătoare, spre deosebire de ecosistemele lotice, cum ar fi râurile și pârâurile, care sunt caracterizate de apă curgătoare. Ceea ce face ca lacurile și iazurile să fie atât de speciale este diversitatea de organisme care coexistă în straturi distincte de apă, fiecare cu propriile condiții de lumină, temperatură și oxigen.
Lacurile sunt, în general, mai mari și mai adânci decât iazurile, dar ambele ecosisteme funcționează pe baza acelorași principii ecologice. În ele, viața este întreținută de o interacțiune complexă între elementele abiotice, cum ar fi temperatura, lumina și compoziția chimică a apei, și cele biotice, cum sunt organismele care trăiesc acolo.
Stratul de suprafață: Zona fotică
Stratul superior al lacurilor și iazurilor este cunoscut sub numele de zona fotică, unde lumina soarelui pătrunde și permite fotosinteza. Acesta este cel mai productiv strat dintr-un ecosistem acvatic, deoarece plantele și algele care trăiesc aici produc oxigen și susțin lanțul trofic prin producerea de materie organică.
- Fitoplanctonul, care include alge microscopice și bacterii fotosintetice, este baza lanțului trofic din zona fotică. Acesta este consumat de zooplancton, mici organisme care la rândul lor devin hrană pentru pești mici și insecte.
- Plantele acvatice mari, cum sunt stuful și papura, joacă un rol esențial în stabilizarea sedimentelor și furnizarea de adăpost pentru diferite specii de pești, amfibieni și insecte. Aceste plante contribuie, de asemenea, la ciclul nutrienților prin absorbția compușilor azotați și fosfaților.
Un aspect important al zonei fotice este că aceasta nu are o adâncime fixă, ci variază în funcție de transparența apei și intensitatea luminii solare. În lacuri mai adânci și curate, acest strat poate coborî mai adânc, în timp ce în iazuri mai tulburi, stratul fotic poate fi mai puțin adânc.
Zona de adâncime: Zona afotică și fundul lacului
Sub zona fotică se află zona afotică, în care lumina nu mai ajunge și unde fotosinteza nu poate avea loc. Această zonă găzduiește organisme adaptate condițiilor de întuneric și lipsa de oxigen, cum ar fi bacteriile anaerobe și unele specii de pești care se hrănesc cu materia organică de pe fundul lacului.
Fundul lacului sau benticul este o zonă crucială pentru ciclul vieții în lacuri și iazuri. Aici, bacteriile și alți descompunători joacă un rol esențial în reciclarea nutrienților prin descompunerea resturilor organice, cum ar fi frunzele căzute și resturile de animale moarte. Acești nutrienți sunt eliberați în apă și devin disponibili pentru plantele și algele din zona fotică, completând astfel ciclul nutrienților.
Specii de animale adaptate la viața pe fundul lacurilor includ pești de apă adâncă, cum ar fi somnii, care se hrănesc cu organisme bentonice sau cu detritus. De asemenea, moluște și unele crustacee mici sunt frecvente în această zonă, unde filtrează apa pentru hrană și ajută la curățarea ecosistemului.
Ciclul apei și importanța stratificării termice
În ecosistemele acvatice, temperatura apei joacă un rol crucial. Lacurile mari, în special, trec printr-un fenomen numit stratificare termică, care influențează distribuția vieții acvatice și a oxigenului. În timpul verii, apa caldă de la suprafață (epilimnion) rămâne separată de apa mai rece de la adâncime (hipolimnion) printr-un strat intermediar numit termoclină.
- Epilimnionul este bine oxigenat datorită contactului direct cu aerul și proceselor fotosintetice, ceea ce îl face un mediu bogat în viață.
- Hipolimnionul, fiind mai rece și adesea mai sărac în oxigen, găzduiește organisme adaptate la condiții mai extreme, cum ar fi bacteriile anaerobe și unele specii de pești rezistenți.
Primăvara și toamna, când temperaturile scad și se apropie de egalitate între straturile de apă, are loc un proces numit turnover sau amestec sezonier, care aduce apă oxigenată la adâncime și nutrienți de la fund la suprafață. Acest ciclu este vital pentru menținerea sănătății ecosistemului, permițând o reechilibrare a oxigenului și a nutrienților necesari organismelor acvatice.
Lanțuri trofice și echilibrul ecologic
Un aspect central al ecosistemelor de lacuri și iazuri este lanțul trofic, care descrie fluxul de energie de la un organism la altul. Începe cu producătorii primari (plante și fitoplancton) care transformă energia solară în hrană, continuă cu consumatorii primari (zooplancton și ierbivore acvatice), apoi cu consumatorii secundari (pești carnivori și păsări) și se încheie cu descompunătorii, care reciclă materia organică moartă.
Echilibrul acestui lanț trofic este esențial pentru sănătatea ecosistemului. De exemplu, un număr excesiv de prădători poate reduce prea mult populația de ierbivore, afectând astfel plantele acvatice și alterând ciclul de nutrienți. În schimb, o proliferare necontrolată a algelor, cauzată de surplusul de nutrienți (eutrofizare), poate duce la scăderea oxigenului în apă, sufocând peștii și alte forme de viață acvatică.
Amenințări și provocări pentru ecosistemele acvatice
Ecosistemele lacurilor și iazurilor sunt fragile și pot fi afectate de activitățile umane și schimbările climatice. Poluarea cu substanțe chimice, pesticide și deversări industriale reprezintă una dintre cele mai mari amenințări, provocând eutrofizare și pierderea biodiversității. În plus, schimbările climatice modifică modelele de stratificare termică și turnover, perturbând ciclurile naturale ale ecosistemelor.
Un alt risc major este speciile invazive, care pot dezechilibra ecosistemele, concurând cu speciile native pentru resurse și alterând lanțurile trofice.